Presa în 2016: între clientelism politic, instituții nefuncționale și lupta pentru independență editorială
Countries Gray Latest Romania
0 793
Autor: Fairpress
Recent a fost lansat raportul Media Pluralism Monitor (MPM), un instrument care măsoară potențialele riscuri legate de pluralismul media în statele UE. Concluziile principale sunt cele arătate și în rapoartele Faipress și se referă la politizarea presei, lipsa unor mecanisme eficiente de protecție a jurnaliștilor, un mediu economic dificil care generează premisele pentru dependența de proprietarii respectivelor companii, precum și probleme legate de transparența acționariatului sau contractele pentru publicitate pe care media le încheie cu statul[1].

Analiza include patru mari teme de cercetare (protecția de bază, pluralitatea pieței, independența politică și incluziunea socială) și 20 de indicatori. Fiecare indicator este notat de la 0 la 100%, iar cu cât este mai apropiat de valoarea minimă, pluralismul este mai puternic.

Protecția de bază (34% față 28%, media europeană) se referă la libertatea de exprimare, dreptul la informații, protecția asigurată jurnaliștilor, independența și eficiența instituțiilor naționale de reglementare sau accesul la media clasice sau la internet.

Dacă, în general, legislația este considerată ca fiind solidă, practica este mai degrabă o problemă, care ține de contextul instituțional și de cel socio-economic. Astfel, cele mai riscante aspecte care țin de această categorie sunt cele legate de profesia de jurnalist, standarde și protecție.

Libertatea de exprimare este cotată, de asemenea, ca un risc mediu (36%). La nivel legislativ, aceasta se regăsește în Constituție și în legislație. Defăimarea nu este infracțiune (deși au

existat lungi și contondente discuții pe această temă), însă există prevederi legale legate de dreptul la demnitate, spațiu privat sau propria imagine. De asemenea, trebuie amintită propunerea legislativă inițiată de Partidul Social Democrat legată de defăimare, prin care se propunea crearea unui Departament pentru Promovarea Demnității Umane, sub Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Legea a fost aspru criticată pentru neclaritățile pe care le conținea și pentru abuzurile cărora le putea da naștere.

Protecția dreptului la informații a fost marcată cu 25%, un risc relativ scăzut. Cu toate acestea, procesele de lungă durată și lipsa unei practici juridiciare consistente generează probleme jurnaliștilor. Pe lângă faptul că instituțiile publice nu respectă prevederile Legii 544/2001 privind accesul la informații de interes public și recomandările Ministerului pentru Consultare Publică și Dialog Civic privind datele care se publică din oficiu, acestea refuză să furnizeze informații, mai ales în cazuri sensibile.

Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) nu și-a îndeplinit misiunea în mod real. Deși există legislație care reglementează procedurile de numire și competențele sale, instituția se remarcă lipsa de profesionalism a membrilor, dar și vădite interese de factură politică sau personale. Deși președinta instituției este sub urmărire penală, nu există un mecanism eficient pentru înlăturarea acesteia din funcție.

Un risc mai ridicat cu privire la pluralismul media este reprezentat de protecția jurnaliștilor (45% – mediu). Această situație se remarcă prin presiuni pentru dezvăluirea surselor, amenințări la securitatea on-line și fizică a jurnaliștilor sau prin menținerea unor condiții salariale precare. Organizațiile profesionale sunt mai degrabă inexistente sau nu își îndeplinesc rolul eficient.  Aceasta și pentru faptul că nu există nu Cod de etică al presei care să aibă instrumente pentru sancționare sau pentru aplicare ca la carte a regulilor.

Cea mai mare parte a sprijinului pentru jurnaliști vine de la asociațiile neguvernamentale, cărora le lipsesc însă sprijinul marilor organizații media, dar și din partea publicului, nefiind organizații de masă, ci mai degrabă formate dintr-un număr redus de experți.

Accesul la internet și acoperirea mass media tradiționale sunt cotate cu 38%. Proporția de acces la canalele TV publice este de 97%, iar la radio 98%, dar tot este mai mică decât cea atinsă în 2/3 din statele UE.

Indicatorii legați de pluralitatea pieței (64% față de 49%, media europeană) se referă la existența și eficiența implementării unor mecanisme de transparență și a publicării unor reglementări privind proprietatea media, inclusiv prin analiza concentrării media, competiție sau ajutor de stat pentru protejarea pluralismului media.

Transparența proprietății în mass media este notată cu un risc mediu (50%). Există prevederi legate de companiile din sfera audio-vizualului, dar nu există reguli clare legate de cele care activează în print, online sau presa scrisă. Astfe, proprietarii adevărați se pot ascunde în spatele unui lung șir de companii, unele înregistrate chiar în afara României. În spatele societăților pe acțiuni se pot afla așadar proprietari care dețin acțiuni la purtător, care implică faptul că identitatea nu este dezvăluită publicului.

La nivel de legislație nu există prevederi solide împotriva concentrării proprietății din sectorul media

sau pentru reglementarea specifică a competiției din presă. Dacă în legislația pentru audiovizual există anumite limite referitoare la concentrarea proprietății, din nou, în presa print sau on-line nu există aceste limite, iar aici se aplică legea generală a competiției. Acesta reglementează proprietatea din punct de vedere economic, nu și influența asupra publicului. Mai mult, este aproape imposibil să stabilești cota de piață divizată pe servicii în cazul unor companii precum Orange, Telekom sau RCS – RSD, care oferă servicii foarte diverse, ceea ce conduce la dificultăți în identificarea pozițiilor dominante dintr-un anumit sector.

Concentrarea de audiență în sectorul audiovizual este de 56%, iar aici se includ patru mari jucători: Intact Media Grup, ProTV SRL/CME Media Enterprises, Dogan Media International SA și SC. Ridzone Computers SRL. În domeniul radio, 57% din audiență este deținută de Societatea Română de Radiodifuziune, A. G. Radio Holding, Grupul Media Camina-Intact Media Group și Lagardere Active International. La nivel de ziare, 88% se împart între Adevărul Holding, Ringier România, Intact Media Group și Patriarhia Română, iar în zona de Internet, Ringier România, Adevărul Holding, ProTV SRL și Realitatea Media SA acoperă 69% din piață.

Mai mult, există un risc ridicat, notat cu 79%, legat de controlul comercial (publicitate) și al proprietarilor asupra conținutului editorial, într-un context în care piața suferă de semnificative vulnerabilități de ordin economic și nu există un mecanism clar de control care să sancționeze astfel de comportamente abuzive.

Independența politică analizează existența unor mecanisme de control împotriva influenței politice asupra media, privind independența editorială sau influența statului asupra pieței și independența serviciului public. Aceasta pare a fi zona cea riscantă, cu trei indicatori care depășesc 80%: controlul politic asupra media (88%), independența presei publice (92%) și autonomia editorială (81%). Independența presei este cotată cu 65%, comparativ cu 46%, care este media europeană.

Controlul politic este cotat cu un procent ridicat mai ales că partidele sau politicienii pot deține companii media, neexistând incompatibilități între statutul de politician și cel de proprietar media. Și combinat cu dificultățile economice, despre care vorbeam și anterior, poate reprezenta un risc ridicat. Politicienii pot deține trusturi media falimentare, dar care sunt folosite de fapt pentru a transmite mesaje poilitice. Astfel de cazuri sunt cele ale lui Sebastian Ghiță, care deține România TV sau ale lui Dan Voiculescu, care controla trustul Impact. Un alt caz este cel al lui Dan Diaconescu, condamnat pentru șantaj, care deținea televiziunea OTV. Riscul aferent acestor situații este amestecul în politica editorială și presiunile puse asupra jurnaliștilor, aspecte menționate în mai multe repoarte publicate recent de Fairpress, Activewatch sau Centrul pentru Jurnalism Independent.

Presa (de orice fel) rămâne unul dintre principalii factori de promovare a partidelor politice în campaniile electorale, după modificarea legii electorale în 2015 și limitarea drastică a mijloacelor de promovare în timpul campaniilor electorale. Presa a jucat un rol important ca agent de propagandă politică în 2016, spre exemplu, când s-au înregistrat multiple încălcări ale legislației electorale, fără a exista sancțiuni în timp util.

Sprijinul primit de la stat a fost cotat mediu, cu 38%. Cea mai mare problemă legată de acest subiect este cea a contractelor media cu statul. Nu există o centralizare eficientă a acestora și nu se poate verifica facil procentul de contracte pe care firmele le încheie cu statul. Firmele de partid folosesc bugetele publice pentru a sifona bani pentru campanii de publicitate fictive, inutile sau de proastă calitate.

Implicarea politicului se vede și la nivelul instituțiilor media de stat. Managementul televiziunii și al radiolui este numit de Parlament, iar respingerea rapoartelor anuale de activitate poate reprezenta demiterea acestora, un instrument care poate fi folosit în scopuri politice. Ceea ce lipsește este de un set de indicatori pe care managementul trebuie să îi atingă (management corporativ), dar și o evaluare solidă a activității acestora.

Recenta eliminare a taxei radio-TV de către guvernul PSD este un alt instrument discutabil prin care se poate crea clientelismul politic. Chiar dacă taxa era un mecanism de finanțare criticat des în spațiul public, eliminarea acestuia și finanțarea integrală de la stat a media publice poate reprezenta o vulnerabilizare și mai puternică și o influență mai mare a politicului în elaborarea politicilor editoriale, deja criticabile.

Cel de-al patrulea pilon al analizei este incluziunea socială, care se referă la accesul unor comunități defavorizate sau grupuri specifice la presă.

Accesul minorităților a fost cotat cu un risc mediu, de 38%, la fel ca accesul femeilor. Un risc mai ridicat se remarcă în ceea ce privește accesul persoanelor cu dizabilități (63%), din cauza lipsei de legislație, dar și de practică în acest domeniu. Raportul evidențiază faptul că accesul unor minorități (cum este cea romă) la spațiul public este redus, iar imaginea acestora tinde să devină de multe ori distorsionată.

În ceea ce privește egalitatea de gen, cel puțin la nivelul posturilor media naționale se observă o predilecție pentru un număr mare de femei în posturi de execuție (70%) și un număr mare de bărbați în posturi de conducere. De asemenea, numărul știrilor despre femei pare a fi mai redus.

În final, competențele media sunt un factor de risc ridicat, notat cu (81%). Această cifră se încadrează într-un context în care 40% dintre elevi sunt analfabeți funcțional și în care sistemul public de educație nu reușește să dezvolte gândirea critică într-un mod eficient. Toate acestea se întâmplă pe fondul scăderii semnificative a consumului de presă de informație și creșterii cotelor presei tabloide.

[1] Vezi articolele publicate pe portalul Fairpress pe această temă: CE Oltenia, important finanțator de presă clientelară în Gorj, prin metodele ”felicitarea”, ”abonamentul” și ”contractele de pază”; Harta acționariatului și influenței din presa gorjeană; Cum au impartit banii de publicitate ai institutiilor publice partidele politice din Gorj

Comments

comments

WordPress Image Lightbox