Principalii patroni de presă din România anilor ’90-2000, fără excepţie implicaţi în politică, sunt anchetaţi sau în închisoare
Countries Gray Latest Romania
0 1220
Autor: Fairpress
“A ajuns un fel de limbă de lemn declaraţia că presa trebuie să fie independentă. Independenţa presei este însă o chestiune relativă”. Afirmaţia de mai sus a fost făcută în urmă cu patru ani nu de un politician, aşa cum ar părea la prima vedere, ci de un patron de presă.

Omul de afaceri Dinu Patriciu, proprietar al trustului Adevarul pe vremea cînd facea această afirmaţie, susţinea într-un interviu acordat cotidianului România Liberă că “nu cred că ar trebui să existe monedă de schimb între presă şi politică”.

Dinu Patriciu a murit în august 2014. Nu a mai apucat să execute o condamnare pentru manipularea pieţei de capital. În acel dosar au fost condamnaţi în luna noiembrie a anului trecut senatorul PNL Sorin Roşca Stănescu, fost jurnalist şi patron de trust media (doi ani şi patru luni de închisoare cu executare), Dinu Patriciu, considerat de procurori liderul grupului infracţional care a pus la cale falsificarea unei vînzări de acţiuni şi Sorin Pantiş, fost ministru al Comunicaţiilor, condamnat la doi ani şi opt luni de închisoare cu executare.

Puţini dintre cei care la începutul anilor 2000 făceau afaceri grele în mass-media se bucură acum de libertate sau, viaţă după caz. În cele ce urmează vom încerca să aflăm în ce măsură politicul şi-a dat mîna cu presa într-o afacere win-win şi cine sînt actorii principali, mulţi dintre ei anchetaţi sau deja condamnaţi la închisoare cu executare.

Pentru că mai sus am pomenit de interviul acordat de Dinu Partriciu cotidianului România Liberă, patronul acestei publicaţii, Dan Adamescu, se află în închisoare. El a fost condamnat în februarie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti la patru ani şi patru luni cu executare într-un dosar de corupţie privind soluţii favorabile în dosare de insolvenţă.

Doi dintre patronii de presă care au reuşit să înfiinţeze partide politice cu ajutorul televiziunilor deţinute se află şi ei în închisoare în momentul de faţă. Primul este Dan Voiculescu, condamnat la 10 ani de închisoare în august 2014 pentru privatizare frauduloasă şi spălare de bani, preşedinte de onoare al Partidului Conservator, la putere în momentul de faţă, în coaliţie cu PSD. Trustul de presa pe care îl deţine, Intact, care cuprinde şi televiziunea Antena 3( locul 4 pe general în audienţe) a fost folosit ca o adevărată măciucă mediatică împotriva adversarilor politici. Într-un alt dosar, separat, chiar Intact, prin administratorii săi, este acuzat de şantaj la adresa unui trust de presă concurent( RCS-RDS).

Cel de-al doilea, Dan Diaconescu, a fost realizator tv iar apoi a înfiinţat un partid politic, Partidul Poporului Dan Diaconescu. A candidat la ultimele alegeri din 2012 împotriva actualului premier Victor Ponta însă a pierdut scrutinul. Nu şi partidul său care a obţinut în jur de 15 procente. La începutul lunii martie a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni de închisoare pentru şantaj. Este vorba despre un caz-şcoală despre cum televiziunea acestui om de afaceri, OTV (a fost închisă la începutul lui 2013 de reglementatorul audio-vizual, CNA, pentru mai multe nereguli) poate şantaja politicieni cu dosare fabricate sau nu, dosare cu care aceştia din urmă sînt ameninţaţi.

Un caz aparte în rîndul patronilor de presă care şi-au sacrificat independenţa editorială a publicaţiilor şi televiziunii pe altarul politicului este cel al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Condamnat înainte de 1989 pentru escrocherii financiare, Vîntu are deja două condamnări definitive în ultimii trei ani şi încă două care nu sînt definitive( vezi mai jos detalii). Spun caz aparte, pentru că influenţa lui în campania pentru alegerile prezidenţiale din 2009 a fost notorie şi în favoarea

candidatului PSD( Mircea Geoana) care a pierdut atunci alegerile în faţa fostului  preşedinte( două mandate) Traian Băsescu.

Pentru Sorin Ovidiu Vîntu, mass-media pe care le patronează sunt propriile „armate civile”( există stenograme a discuţilor între SOV şi ziariştii angajaţi) ce trebuie să răspundă prompt la comanda patronilor. Adică la comanda politicului pe care patronul îl slujeşte. Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat la un an de închisoare pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă( actual patron de presă şi deputat PSD) şi la doi ani de închisoare pentru că l-a favorizat pe Nicolae Popa( fost administrator al unui fond de investiţii, FNI, patronat de Vîntu şi care a dat faliment în anul 2000).

Vîntu a stat în penitenciar din 21 iunie 2012 pînă în 1 mai 2013, pentru pedeapsa de un an de închisoare, şi din 25 ianuarie până în 19 noiembrie 2014, pentru cea de-a doua condamnare.

La jumătatea lunii iulie 2014, Vîntu a primit o nouă condamnare: şase ani şi două luni de închisoare, în dosarul Petromservice( decizia nu este însă definitivă) iar in februarie 2015 a fost condamnat la şase ani şi patru luni de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia nefiind definitivă.

Patronul singurei agenţii private de presă( Mediafax) şi al mai multor cotidiene online, fost CEO al primei televiziuni generaliste- ProTv, Adrian Sîrbu, se află în arest preventiv. El este acuzat de instigare la evaziune fiscală, spălare de bani şi instigare la delapidare în dosarul Mediafax.

Aceleaşi relaţii strînse care există între politic şi presa centrală le regăsim şi la nivel judeţean. E de fapt vorba de un cerc vicios, dar foarte profitabil pentru aşa-numiţii baroni locali. O presă captivă asigură perpetuarea la putere a celor care au luat în stăpînire administraţia locală.
Preţul este îngroparea deontologiei jurnalistului, prin omorîrea din faşă a oricăror investigaţii faţă de afacerile baronimii care controlează mass-media locale.

În judeţul Mehedinţi, baronii PSD şi PNL Adrian Duicu şi respectiv Mihai Stănişoară, în Braşov, baronul PNL Aristotel Căncescu, în Constanţa primarul PSD Radu Mazare, fost ziarist, toţi controlează televiziuni locale şi ziare. Practic, ziariştii sînt aici administratori de informaţie cu voie de la stăpînire. Un exemplu clasic de clientelism: la Mehedinţi, şeful televiziunii locale patronate de Adrian Duicu ( acesta din urmă se află în arest la domiciliu- este acuzat de corupţie), Tele 2, a reuşit chiar să găsească o explicaţie ”legală” care îi permite să fie la mîna baronului local: aceea că nu este jurnalist, ci ”lucrător în presă”.

La Constanţa, primarul Radu Mazare a înfiinţat televiziunea Neptun TV iar la Braşov, Aristotel Căncescu, preşedintele Consiliului Judeţean  a înfiinţat încă din anii ’90 un puternic trust local de presă pe care l-a folosit cu succes în campanile electorale. În acest moment, Mazăre este anchetat de procurorii anticorupţie iar Căncescu se afla în arest la domiciliu, în dosarul în care este acuzat de abuz în serviciu, luare de mită şi spălare de bani.

Se pare că mai bine de 70% din presa locală este deţinută, direct sau prin interpuşi, de oameni politici. Restul se află în proprietatea oamenilor de afaceri locali. Acest gen de structură domină şi presa centrală. Două din cele 5 televiziuni de ştiri, Antena 3 şi RTV, aparţin unor oameni politici sau familiilor acestora. Restul sînt deţinute de oameni de afaceri cu interese majore în politică (sursa: blog Cătălin Tolontan, jurnalist).

Comments

comments

Similar Articles
WordPress Image Lightbox